Sebumul - atât de mult detestat, dar atât de important

 

Sebumul este o substanță complexă produsă de glandele sebacee și este, fără îndoială, o componentă importantă în partea lipidică a filmului pielii noastre. 

Este alcătuit din trigliceride și compușii lor hidrolizați (57,5%), esteri de ceară (26%), squalene (12%), esteri de colesterol (3%) și colesterol (1,5%).

Sebumul se amestecă cu alte grăsimi care sunt eliberate de corneocite în spațiile intercelulare ale stratului cornos, formând un fel de ciment (intercorneocitar sau lipidic) care este capabil să îmbunătățească impermeabilitatea pielii, ajutând-o în funcția de barieră.

Sebumul, însă, contrar a ceea ce s-ar putea crede, nu acoperă pielea în mod uniform; de fapt, el creează un film de grosime variabilă în funcție de regiunile corpului, deoarece în anumite zone ale corpului există un număr mai mare de glande sebacee.

Așadar, cantitatea de sebum produsă de piele variază, după cum vom vedea, în funcție de vârstă, sex, umiditate, anotimp și mulți alți factori.

În general, ne gândim la sebum ca la ceva urât, neplăcut, inutil; prezența sa pe piele este una dintre cele mai mari probleme pentru majoritatea oamenilor, dar aceasta este o percepție greșită. Citind acest blog, veți învăța să apreciați sebumul și veți descoperi că excesul sau lipsa lui este un obstacol în calea sănătății pielii noastre și, prin urmare, și a frumuseții acesteia.

Am decis să dedic un spațiu amplu acestui subiect, deoarece tocmai prezența excesivă sau deficitară a sebumului este cea care clasifică pielea ca fiind grasă, normală sau uscată.

Deci, pentru mai multe detalii, consultați aici. 

Zona T și zona U

Îmi imaginez că ați auzit deja de zona T și de zona U:

zona T este zona feței în care pielea tinde să fie mai lucioasă și mai grasă: fruntea, nasul și o parte a bărbiei;

zona U, pe de altă parte, se referă la restul feței: obrajii și o parte a bărbiei.

Potrivit lui Lopez și altor cercetători, cantitatea mai mare de glande sebacee și, prin urmare, de sebum în zona T este o caracteristică care afectează pe toată lumea, nu numai pe cei cu pielea grasă, ci și pe cei cu pielea uscată. Deși poate părea ciudat, toți avem o piele mixtă, ceea ce înseamnă că toți avem o prezență mai mare de grăsime în zona T decât în zona U, deși la unele persoane diferența este mai pronunțată și, în consecință, mai vizibilă decât la altele.

Sebum și hormoni

Sebumul este produs de glandele sebacee, organe cunoscute ca " obiective ale hormonilor androgeni", deoarece funcția lor este stimulată în timpul pubertății și se află sub influența acestor hormoni. Într-adevăr, producția de sebum, în general scăzută la copii, crește atunci când începe pubertatea, precum și atunci când, din diverse motive, se declanșează o bulversare hormonală în organismul nostru.

Pe lângă androgeni, alți hormoni, cum ar fi hidrocortizonul, insulina și cei care stimulează glanda tiroidă, pot provoca o variație excesivă a cantității de sebum produs.

Să fim atenți la ceea ce se întâmplă pe fața noastră, dar și în alte regiuni ale corpului care sunt atât de bogate în glande sebacee încât pot manifesta o supraproducție de sebum sau chiar acnee (cum ar fi zona din spatele urechilor sau partea superioară a spatelui și a pieptului), este prin urmare complex.

Funcțiile sebumului

După cum am menționat deja, sebumul este o componentă importantă și necesară a pielii noastre, pe care îndeplinește trei funcții principale, printre multe altele.

Sebumul este antioxidant

Sursă bună de antioxidanți pentru piele, sebumul are un rol antimicrobian și protector, acționând ca o barieră împotriva insultelor oxidative (așa se numesc acestea!). Amintiți-vă că stresul oxidativ este unul dintre factorii care induc apariția ridurilor și îmbătrânirea prematură a pielii.

Cei doi antioxidanți principali pe care sebumul îi eliberează pe piele sunt vitamina E și coenzima Q10.

Scualenul, conținut în sebum, este o grăsime care ne ajută să ne protejăm de stresul oxidativ cauzat, de exemplu, de soare. Cum? Se oxidează pentru a proteja pielea de oxidare. De aceea este important ca, la sfârșitul zilei, să se curețe fața și să se elimine sebumul care conține squalenul oxidat, o posibilă cauză a inflamației (găsiți aici articolul despre inflamație). 

Sebumul este antibacterian

Sebumul ne protejează, de asemenea, de bacteriile dăunătoare, ceea ce explică de ce multe probleme (psoriazis, eczeme...) sunt tipice pielii uscate care și-a pierdut total sau parțial bariera protectoare.

Pentru ca sebumul să-și îndeplinească funcția de apărare trebuie să fie secretată de glandele sebacee și să ne acopere cât mai bine pielea.

Sebumul este hidratant

Pielea care pare foarte hidratată și cu puțin sebum este în general considerată frumoasă și sănătoasă. 

În realitate, după cum am văzut, prezența filmului hidrolipidic este cea care ajută pielea să se mențină suplă și sănătoasă. Și, așa cum am menționat deja, filmul hidrolipidic este format dintr-o parte apoasă hidratantă (NMF) și sebum care, acționând ca o barieră lipidică, realizează un fel de acțiune indirectă de hidratare prin reținerea unei cantități cât mai mari de apă în piele.

Din acest motiv, sebumul contribuie, de asemenea, la prevenirea pierderii de apă transepidermică (TEWL), adică pierderea de umiditate din piele.

SEBUMUL NE PROTEJEAZĂ ȘI DE RAZELE ULTRAVIOLETE

Un grup de cercetători a măsurat cum și în ce măsură expunerea la radiații UV afectează calitatea sebumului: în cursul experimentului, expunerea pielii la o doză de 5,6 J/cm² de radiații a distrus/dezactivat 84% din vitamina E, 70% din coenzima Q10 și doar 13% din squalene.

Aceeași doză de raze, fără prezența coenzimei Q10 și a vitaminei E, ar fi provocat o scădere de 90% a squalenei.

Factorii care determină cantitatea de sebum

Pielea noastră nu este la fel pentru toată lumea, dimpotrivă... De asemenea, pielea deschisă și cea închisă la culoare au o serie de diferențe. Epiderma pielii de culoare închisă are un film hidrolipidic mai bogat în acizi grași, un stratum corneum mai compact, adesea datorită unui număr mai mare de straturi celulare. Caracteristici care pot explica funcția de barieră mai eficientă (cu 30% mai puțin permeabilă la razele UV decât pielea deschisă). În schimb, contrar a ceea ce ne-am putea imagina, nu există nicio diferență în ceea ce privește numărul de melanocite (celule producătoare de melanină) pe unitate de piele între persoane cu pielea deschisă și cu pielea închisă la culoare. Diferențele constau în numărul de melanozomi produși (organite ale melanocitelor, în care se găsește aparatul biochimic necesar sintezei melaninei), în distribuția pigmentului în toate straturile epidermei, până la stratul cornos, și în producția semnificativă de eumelanină (pigment brun și negru). Pielea albă, pe de altă parte, are melanozomii în mare parte limitați la stratul bazal și în zona mai profundă a stratului spinos. Dermul și subcutisul nu prezintă diferențe semnificative. Glandele sebacee și sudoripare sunt, la pielea închisă la culoare, mai difuze și numeroase, mai mari și hipersecretoare.

Ca să nu mai vorbim de diferențele care rezultă din adaptarea la mediu: africanii de culoare au de două ori mai multe glande ecrine (care îndeplinesc o funcție de termoreglare prin secreția de transpirație) decât omologii lor americani.

Aceste distincții nu sunt încă exhaustive, deoarece există și diferențe în ceea ce privește fenotipul, adică ansamblul de caracteristici observabile ale unei persoane. De exemplu, fenotipul caucazian include persoane cu foarte puțină sau foarte multă melanină, în funcție de faptul că sunt mediteraneeni sau nordici.

Vârsta și sexul

Creșterea și scăderea sebumului produs în timpul vieții noastre este legată de activitatea androgenică. La sugari, glandele sebacee sunt bine dezvoltate, dar dimensiunea lor scade dramatic la câteva săptămâni după naștere, crescând din nou atunci când bebelușii (băieți și fete) încep să se dezvolte până la vârsta adultă.

În timp ce numărul glandelor sebacee rămâne același pe tot parcursul vieții noastre, secreția de sebum atinge un vârf între 15 și 25 de ani și apoi scade pe măsură ce trece timpul. În orice caz, din cauza hormonilor, bărbații tind să aibă o piele mai grasă decât femeile, în timp ce unele femei văd reapărută acneea la vârsta adultă tocmai din cauza unor posibile modificări hormonale.

Cu toate acestea, dacă sebumul de pe piele scade odată cu vârsta, glandele sebacee devin, în mod paradoxal, mai mari pe măsură ce îmbătrânesc, nu atât pentru că trebuie să conțină mai mult sebum, cât pentru că scade reînnoirea celulară. Acest lucru explică de ce persoanele în vârstă, în ciuda faptului că au pielea foarte uscată, pot avea porii foarte dilatați.

Cercetările efectuate pe un eșantion de femei thailandeze au constatat că dimensiunea porilor este un factor independent de tipul de piele, astfel că nu este adevărat, așa cum s-ar putea crede, că cele cu pielea grasă prezintă și pori mai dilatați.

Grupul etnic

Persoanele cu pielea de culoare neagră au glandele sebacee mai mari și pielea mai grasă decât orientalii care, dimpotrivă, se caracterizează printr-o piele cu pori foarte mici și o piele mai uscată.

Pe de altă parte, între populația cu pielea albă și cea cu pielea neagră, diferența se referă cu siguranță la dimensiunea porilor, care sunt, de asemenea, mai mari la persoanele de culoare, dar nu și la cantitatea de sebum produsă, care este aproape aceeași.

Cercetătorii au realizat un studiu pentru a înțelege cum variază dimensiunea și cantitatea de pori ai pielii între persoanele de diferite etnii. Rezultatele au arătat că, în general, pielea chinezilor are mai puțini pori și mai mici, pielea indienilor are mai mulți pori și chiar mai mari, în timp ce pielea japonezilor și a populației caucaziană (ca la italieni) se află într-o poziție intermediară.

Iată un mic excurs.

Nordică: piele foarte albă și delicată care, cu timpul, tinde să devină mai subțire, mai vulnerabilă și mai iritabilă. Principala reacție la soare este eritemul, care poate persista zile întregi, provocând dilatarea vaselor mici de sânge (telangiectazii). Prin urmare, fotoprotecția trebuie să fie ridicată (SPF 50+), combinând ingrediente active ultra-calmante și decongestionante cu tratamente antirid și antioxidante pentru zi și noapte.

Europeană: o piele care se bronzează ușor și care prezintă destul de rar arsuri solare, dezvoltând un eritem solar minim. Pigmentarea este de lungă durată, deși există riscul apariției unor pete pe piele (hiperpigmentare).

Orientul Mijlociu mediteranean: un fenotip care se bronzează ușor, se arde rar la soare, dar se pătează ușor, mai ales în combinație cu factori declanșatori, cum ar fi dezechilibrele hormonale sau medicamentele fotosensibilizante.

Indo-pakistanezi: în acest caz, riscul de hiperpigmentare este de la moderat la sever, în timp ce arsurile solare intense expun acest fenotip mai mult la pete deschise (hipopigmentare) decât cel mediteranean.

African: în partea centrală a Africii, pielea este mai închisă decât cea a indo-pakistanezilor și tinde să dezvolte mai multă hipopigmentare. În schimb, spre sudul Africii, culoarea pielii devine negru intens, cu risc redus de eritem sau arsuri solare, dar cu posibila coexistență a hiper- și hipopigmentării.

Asia: în Asia de Nord există un risc moderat până la sever de eritem și pete întunecate, similar cu cel al mediteraneenilor. În Asia Centrală și de Sud, riscul de pete întunecate crește, dar cu o tendință mai mică de a dezvolta pete deschise, așa cum este cazul indo-pakistanezilor. Din rutina de frumusețe a asiaticelor nu vor lipsi, așadar, hidratarea intensă, combinată cu o fotoprotecție ridicată, serurile antioxidante, iluminarea și iluminarea.

Având în vedere diferențele de piele menționate mai sus, s-ar putea ca o cură coreeană să nu fie potrivită pentru toată lumea, așa cum se crede la momentul actual.

Despre "curiozitățile sebacee" citiți aici.

Despre "alimentele care modifică producția de sebum" citiți aici. 

Despre "turnover-ul celular" citiți aici.