STRUCTURA PIELII ÎN PROFUNZIME

 Pentru informații introductive pe această temă, vă rugăm să citiți acest articol. Aici mai jos este continuarea. 

Așa cum am menționat în articolul anterior, pielea este formată din trei straturi care se suprapun și comunică între ele:

1. hipoderm, cel mai profund:

2. derm, cel mijlociu;

3. epiderm, cel mai superficial.

HIPODERM

Hipodermul sau țesutul subcutanat este stratul cel mai adânc situat în piele. Grosimea sa diferă în diferite părți ale corpului, în timp ce compoziția sa nu se schimbă: hipodermul este alcătuit peste tot din țesut adipos sau, mai simplu spus, din grăsime. Acesta din urmă are rolul de a proteja oasele și organele interne și este, de asemenea, o excelentă rezervă de energie din care ne putem alimenta atunci când avem nevoie.

Este alcătuit dintr-o schelă de fibre conjunctive, între rețelele căreia se află aceste celule adipoase numite adipocite, pline de trigliceride. Hipodermul este situat direct sub derm, față de care nu există o distincție clară, deși hipodermul are un număr mult mai mare de adipocite. O altă caracteristică importantă este prezența vaselor de sânge, atât venoase, cât și arteriale, și a terminațiilor nervoase.

Acest strat hipoderm nu numai că leagă dermul de structurile care se află în profunzime, permițând pielii să se stabilizeze cu țesuturile și organele subiacente, dar acționează și ca izolator termic.

DERM

Acesta este stratul situat între hipoderm și epiderm. Are o grosime de 1,5- 4 mm și conține multe substanțe de care cu siguranță ați auzit deja, cum ar fi colagenul, elastina și acidul hialuronic. 

Mai exact, între epiderm și derm se află joncțiunea dermo-epidermică, o membrană bazală compusă din colagen, proteoglicani, glicoproteine și proteine care fixează calciul, produsă de keratinocitele bazale și fibroblastele situate la nivelul dermului. Este important nu numai pentru că asigură ancorarea epidermului la derm, ci și pentru că îndeplinește funcția de membrană semipermeabilă, facilitând schimburile intercelulare și trecerea substanțelor nutritive. Este responsabilă de elasticitatea pielii și pe măsură ce trec anii, grosimea acesteia se subțiază și astfel pielea își pierde tonusul, devine mai puțin elastică, mai "goală" și plină de riduri.

Dermul este componenta țesutului conjunctiv a pielii, formată din celule “scufundate” într-un țesut numit substanță fundamentală, care are forma unui gel vâscos. În acesta din urmă se află vasele, nervii și anexele pilosebacee, precum și glandele sudoripare.

Dermul este împărțit în două părți:

1. stratul papilar, care este vascularizat și conține receptori senzitivi, în contact direct cu epidermul;

2. stratul reticular, care asigură pielii suportul structural și elasticitatea prin colagen, acid hialuronic și elastină.

Colagenul este cea mai abundentă proteină din organism: este prezent nu numai în dermă, ci și în dinți, cartilaje și oase. Funcția sa principală este de a oferi țesuturilor o rezistență adecvată la întindere, păstrând structura lor intactă.

Acidul hialuronic este un glicozaminoglican și este capabil să se lege cu multe molecule de apă, atingând un grad ridicat de hidratare. Acesta joacă un rol esențial în matricile tisulare datorită proprietăților sale lubrifiante, protectoare și conjunctive.

Elastina, în sfârșit, este proteina responsabilă pentru întindere și elasticitate și este produsă de celule numite fibroblaste: ea conferă pielii capacitatea de a se întinde fără a se deteriora. Atunci când tensiunea de întindere se termină, pielea este, de fapt, capabilă să revină la forma și dimensiunea inițială tocmai datorită acestei proteine.

Pentru a putea acționa și a ajunge la nivelul dermului sunt necesare tratamente specifice, cum ar fi injecții efectuate de un medic estetician sau dermatolog. Există, de asemenea, ingrediente precum vitamina C și anumite peptide care stimulează producția de colagen nou, dacă sunt folosite în mod constant. Oricum produsele cosmetice nu pot oferi efectul imediat al unui tratament medical. 

EPIDERM

Acesta este stratul exterior, are o grosime de 0,05- 0,1 mm și principala sa funcție este aceea de a acționa ca o barieră între corp și lumea exterioară, adică bariera cutanată propriu-zisă. Este foarte subțire, dar și foarte importantă. Pentru o piele perfectă trebuie protejată integritatea sa.

Deoarece nu este vascularizat, acesta se hrănește prin difuzia metaboliților și a oxigenului din țesutul subiacent, deci a dermului (citiți aici despre mitul "Ar trebui să ne lăsăm pielea să "respire" din când în când").

Principalii componenți ai epidermului sunt:

- keratinocite: celule specializate în producerea de keratină, o proteină care asigură protecție. Acestea sunt produse în stratul bazal și se deplasează ulterior spre exterior în timpul “rotației celulelor” (citiți mai multe despre turnoverul celulelor aici).

- melanocite: celule responsabile de pigmentarea pielii (melanină);

- celulele Langerhans: îndeplinesc acțiuni importante de apărare imunologică;

- celulele Merkel: funcționează ca receptori de presiune și simt schimbările de presiune exercitate asupra pielii. Acestea sunt esențiale pentru percepția senzorială.

La rândul său, epiderma este subdivizată în straturi care, începând cu cel mai adânc, sunt: 

1. stratul bazal;

2. strat spinos;

3. strat granulos;

4. strat lucid (prezent doar pe tălpile picioarelor și palmele mâinilor)

5. stratul cornos.

Stratul bazal

Stratul bazal este situat în partea cea mai interioară și este format dintr-un singur rând de celule. Este singurul capabil de diviziune celulară: aici keratinocitele sunt produse din celule staminale caracterizate de o capacitate proliferativă intensă. Ulterior, noul keratinocite este împins spre suprafața exterioară a epidermului pentru a trece prin keratinizarea (vom vedea acest lucru odată cu turnover-ul celular). Celulele din acest strat sunt unite între ele prin joncțiuni celulare numite desmosomi și sunt conectate la membrana bazală prin numeroși hemidesmosomi. Melanocitele și celulele Merkel se găsesc, de asemenea, în stratul bazal.

Stratul spinos

Stratul spinosum este alcătuit din opt/zece rânduri de keratinocite, caracterizate de numeroase extroversiuni mici (fascicule de filamente de keratină) care, la microscop, apar ca niște spini - de unde și numele său - și prin care aderă unele la altele. În timpul migrării lor spre suprafață, aceste celule se aplatizează. În citoplasma lor, există corpuri lamelare (numite și keratinosomi): aceștia sunt organite secretori care conțin lipide și glicoproteine care, odată ajunși în stratul granulos, își răspândesc conținutul în mediul extracelular, unde se creaza lipidele barierei epidermice.

Stratul spinos conține, de asemenea, celule Langerhans, care sunt implicate în răspunsul imunitar.

Stratul granulos

Stratul granulos este ultimul strat de celule vii. Este format din trei sau patru rânduri de keratinocite aplatizate. Aici se află și granulele (keratohialin) care conțin precursorul filagrinei, o proteină care are rolul de a agrega filamentele de cheratină între ele.

În acest strat, materialul lipidic este eliberat din corpurile lamelare, un amestec de substanțe care contribuie la funcția de impermeabilizare. Celulele din stratul granulos joacă un rol important în procesele de keratinizare.

În tranziția dintre stratul granulos și stratul cornos, keratinocitele se aplatizează și își pierd nucleul - așa-numita moarte celulară - devenind corneocite.

Ceea ce ne interesează cel mai mult în domeniul produselor cosmetice este stratul cornos, asupra căruia aș dori să mă concentrez.

Stratul cornos

Stratul cornos este partea cea mai exterioară a epidermului, partea expusă la mediul înconjurător, pe care o vedem și o atingem. Aceasta reprezintă prima structură a pielii cu care produsele cosmetice intră în contact.

Stratul cornos este foarte subțire, grosimea sa fiind compusă din 15 până la 20 de celule aplatizate numite "corneocite". Corneocitele sunt celule moarte, dar nu inutile, nici pe departe. Stratul cornos este o adevărată barieră față de lumea exterioară, ne protejează împotriva daunelor oxidative cauzate de razele UV, iar vara, când suntem mai expuși la soare, datorită unui proces numit "hiperkeratinizare", se îngroașă pentru a ne apăra într-o măsură mai mare.

Stratul cornos este compus din două părți:

- una mai superficială, denumită "disjunctă", formată din celule trasate între ele și în curs de descuamare;

- una mai interioară, denumită "compactă", în care celulele par ferm atașate unele de altele. Corneocitele sunt ținute împreună de un amestec de substanțe lipidice intercelulare și de puncte de aderență numite corneodesmosomi, proteine care creează legături. 

Gândiți-vă la stratul cornos ca la o structură făcută din cărămizi și ciment și imaginați-vă celulele pielii în rânduri eșalonate, înotând într-o mare de molecule lipidice. Cărămizile sunt corneocitele anucleate, iar mortarul este cimentul intercorneocitar, cunoscut și sub numele de ciment lipidic.

Acest ciment lipidic, în stratul cornos, este format dintr-o combinație de ceramide (40-50%), colesterol (20-33%) și acizi grași liberi (7-13%).

Organizarea moleculelor lipidice este crucială pentru a umple spațiile dintre celule, astfel încât să asigure că majoritatea agenților externi nu pot intra sau ieși din organism prin piele. Atunci când această barieră naturală este intactă, pierderea de apă din piele este redusă la minimum, iar agenții iritanți nu pot pătrunde din mediul extern. Pe de altă parte, atunci când bariera naturală este compromisă de o fisură în cimentul lipidic, pielea noastră va pierde atât de multă apă încât este posibil să pătrundă agenți iritanți.

În stratul cornos, apa este legată de corneocite și lipide, dar poate fi, de asemenea, liberă și poate difuza în exterior.

Cantitatea de apă care se evaporă zilnic din piele este cunoscută sub numele de TEWL (Trans Epidermal Water Loss sau pierderea de apă transepidermică). Atunci când pielea este deteriorată, TEWL crește semnificativ, cauzând uscăciunea pielii.

Întregul strat cornos este apoi acoperit de pelicula hidrolipidică formată din două părți:

1. componenta hidrofilă NMF (Natural Moisturizing Factor): aminoacizi liberi, uree, acid lactic, amoniac, acid uric, glucozamină, mucopolizaharide, fosfolipide, creatinină și electroliți;

2. componenta lipidică: sebum și lipide.

Pelicula hidrolipidică joacă un rol important în sensul că protejează împotriva deshidratării și a agenților externi - de exemplu, poluarea și microbii.

PELICULA HIDROLIPIDICĂ

Care este arma secretă pe care stratul cornos o folosește pentru a-și exercita funcția de barieră? O cremă specială pe care pielea noastră o produce în mod natural pentru a se proteja, o emulsie formată în principal din NMF, sebum și alte substanțe lipidice. Deci NMF, sebum & Co. = peliculă hidrolipidică.

NMF, factorul natural de hidratare, este acea substanță magică, conținută în corneocite, care iese atunci când corneocitele se descuamează, menținând astfel suprafața pielii hidratată. Este compus în principal din aminoacizi, ioni, PCA (acid pirrolidoncarboxilic), acid lactic și uree (rețineți acest lucru atunci când citiți unul dintre aceste nume printre ingredientele unui produs cosmetic).

Apoi, între corneocite, pentru a nu lăsa nimic să pătrundă în piele, există o parte lipidică formată în principal din sebum, ceramide, acizi grași și colesterol. Acest amestec lipidic se numește ciment intercorneocitar sau ciment lipidic. Prin urmare, ne putem imagina pielea ca pe un zid în care corneocitele sunt cărămizile, iar cimentul intercorneocitar este mortarul care le ține împreună, făcându-l solid, puternic și impenetrabil. Cele două fracțiuni, prima fiind apoasă (NMF), iar cea de-a doua lipidică (ciment intercorneocitar), formează împreună crema noastră naturală: pelicula hidrolipidică, un fel de peliculă defensivă invizibilă pe care pielea o produce pentru a se proteja, un ecran super-eficient capabil atât să rețină apa din corp prin reglarea evaporării acesteia, cât și să împiedice substanțele nocive sau microorganismele patogene să se infiltreze din exterior. Pelicula hidrolipidică este aliatul perfect pentru menținerea sănătății pielii și asigurarea frumuseții acesteia.

Cu toate acestea, pelicula hidrolipidică poate fi compromisă, iar atunci când acest lucru se întâmplă, pielea noastră începe să sufere. Dar îngrijirea corectă a pielii, începând cu cele mai simple gesturi (curățarea, întotdeauna prea subestimată, o cremă bună și o protecție solară adecvată), ne poate ajuta să readucem situația la o stare de echilibru: pielea noastră ne va mulțumi, iar rezultatele vor fi vizibile în

în ceea ce privește atât confortul, cât și frumusețea și sănătatea.

SEBUL

În partea lipidică a peliculei noastre, sebumul ocupă, fără îndoială, un loc important. Cantitatea de sebum produsă de piele variază, după cum vom vedea, în funcție de vârstă, sex, umiditate, anotimp și mulți alți factori.

În general, ne gândim la sebum ca la ceva urât, enervant, inutil; prezența sa pe piele este una dintre cele mai mari griji pentru majoritatea persoanelor, dar aceasta este o percepție greșită. Citind acest blog, veți învăța să apreciați sebumul și veți descoperi că excesul sau lipsa acestuia reprezintă un obstacol în calea frumuseții și sănătății pielii noastre.

Am decis să dedic un spațiu amplu acestui subiect, deoarece tocmai prezența excesivă sau deficitară a sebumului este cea care clasifică pielea ca fiind grasă, normală sau uscată.

Deci, pentru mai multe detalii, consultați aici. 

ANEXELE PIELII

Anexele cutanate, care rezultă din transformări ale epidermului și dermului, sunt o grupare de structuri care include părul, unghiile și glandele care produc sebum și transpirație.

Părul este distribuit pe aproape tot corpul. Acestea sunt structuri filiforme formate din celule epiteliale moarte, bogate în cheratină, care ies de la suprafața pielii. La nivelul scalpului, pubisului și subsuorilor sunt lungi și puternice, în timp ce pe restul corpului sunt scurte și subțiri. Culoarea lor depinde de cantitatea de melanină, de bulele de aer prezente și de fenomenele de reflexie și refracție a luminii. Acestea au o funcție protectoare și senzorială. Asociate cu firele de păr sunt fibrele musculare netede care formează mușchiul erector: în anumite situații, acesta este capabil să se contracte, ca urmare a acțiunii terminațiilor nervoase, determinând îndreptarea părului - așa-numita "piele de găină".

Unghiile sunt structuri cornoase situate pe partea din spate a ultimelor falange ale degetelor de la mâini și picioare. Acestea se caracterizează prin prezența celulelor moarte keratinizate, care nu se desfac (spre deosebire de piele) și sunt transparente și aproape incolore, dar par roz datorită vascularizației bogate în sânge. Acestea au rolul de a facilita “apucarea”, de a menține sensibilitatea tactilă și de a proteja vârful degetelor.

Glandele sebacee sunt situate în apropierea foliculului pilos. Structura este în formă de cluster, cu acini bogați în celule care secretă sebum, o substanță esențială pentru proprietățile fiziologice ale pielii și părului.

Sebumul este alcătuit din punct de vedere chimic din squalene, parafină, trigliceride, ceară și esteri de sterol, acizi grași liberi și colesterol. Acesta joacă un rol esențial în lubrifierea suprafeței pielii, menținând un pH 5, o piele moale și acționând ca un mijloc de apărare datorită substanțelor bacteriostatice. Sebumul, amestecându-se cu celulele din stratul superficial al pielii, blochează foliculii de păr formând un fel de dop, comedoanele, care pot fi:

- deschise sau puncte negre, când sebumul este expus la aer 

- sau închise, cunoscute și sub numele de puncte albe.

Glandele sudoripare sunt responsabile de producerea transpirației, care este compusă în proporție de 98-99% din apă, iar restul din sodiu, potasiu, clor, acizi grași, uree, acid uric, amoniac, glucoză, aminoacizi și, în timpul efortului fizic, acid lactic. Transpirația este importantă pentru acțiunea sa de termoreglare și pentru eliminarea cataboliților.

Și, ca întotdeauna, ofer bonusuri celor care ajung până la sfârșit. 

De data aceasta este vorba despre "TREI SFATURI PENTRU SALVAREA PIELII".

1. Nu schimbați constant produsele cosmetice și nu le folosiți pe cele ale prietenei dvs. atunci când observați o reacție ciudată a pielii dvs. Cereți sfatul unui specialist.

2. Interziceți diagnosticele de tip "do-it-yourself": optând pentru un consult cu un profesionist (de exemplu, un dermatolog), obțineți o "carte de identitate" a pielii dumneavoastră, care vă va fi utilă pentru tot restul vieții.

3. Cel mai bine este să se evite confuzia cu medicamentele. În prezența iritației și a sensibilizării, nu aplicați prima cremă cu cortizon sau antibiotic pe care o găsiți în dulap, ci apelați la medicul dumneavoastră (care este persoana potrivită pentru a prescrie medicamente și care, în cazul nostru, mai exact, ar putea fi dermatologul). Utilizarea greșită a medicamentelor poate crea probleme suplimentare: nu numai că această practică nu reușește să identifice patologia, dar alterează calitatea pielii. De exemplu, în cazul dermatitei seboreice, continuarea utilizării cortizonului pe termen lung modifică microbiomul pielii, care joacă un rol foarte important în homeostazia pielii. 

Bibliografie:

“Le meraviglie del nostro corpo” Selezione dal Reader’s Digest

Perricone, Nicholas “Dr. Perricone's 7 Secrets to Beauty, Health, and Longevity”

Edimedia SAS “100 consigli per il benessere e la bellezza”

Ali, Mosaraf “Salute e benessere della donna”